- îmbiná
- vb., ind. prez. 1 sg. îmbín, 3 sg. şi pl. îmbínã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
îmbina — ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. tranz. şi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Probabil lat. *imbinare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îmbina ≠ a (se) dezbina, a… … Dicționar Român
uni — UNI1 Element de compunere care înseamnă unul singur şi care serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive. – Din fr. uní . Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecţii) Care are… … Dicționar Român
îmbinare — ÎMBINÁRE, îmbinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) îmbina şi rezultatul ei; unire într un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o… … Dicționar Român
îngemăna — ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [prez. ind. şi: îngémăn] – lat. ingeminare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNGEMĂNÁ vb … Dicționar Român
combina — COMBINÁ, combín, vb. I. 1. tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (fam.) A plănui, a chibzui. 2. tranz. şi refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe … Dicționar Român
îmbinat — ÎMBINÁT, Ă, îmbinaţi, te, adj. Care este unit cu altul într un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – v. îmbina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBINÁT adj. 1. încheiat. (Bârne bine îmbinat.) 2. v. unit. Trimis de… … Dicționar Român
împreuna — ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [pr.: pre u … Dicționar Român
încheia — ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ refl. (Despre persoane) A şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într alta … Dicționar Român
asambla — ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 A asambla ≠ a demonta, a dezasambla Trimis de siveco,… … Dicționar Român
conjuga — CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză. ♦ refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Trimis de Joseph, 23 … Dicționar Român